România

România are o cultură unică datorită aşezării sale geografice şi a evoluţiei istorice distincte. Este fundamental definită ca fiind un punct de întâlnire a trei regiuni: Europa Centrală, Europa de Est şi Europa de Sud-Est, dar nu poate fi cu adevărat inclusă în nici una dintre ele. Identitatea românească a fost formată pe un substrat din amestecul elementelor dacice şi romane, cu multe alte influenţe.

Cultura de tip folcloric din spaţiul românesc funcţionează în cea mai mare parte ca sinteză a elementelor împrumutate de la alte populaţii, originalitatea ei constând în modul de îmbinare şi selectarea acestora. În antichitate şi în evul mediu, cele mai importante influenţe au fost din partea popoarelor slave care au migrat în spaţiul carpato-dunărean şi care s-au format în vecinătatea ei — Bulgaria, Serbia, Ucraina, Polonia şi Rusia —, din partea grecilor din Imperiul Bizantin şi mai apoi, sub protecţie turcă, din Fanar, din partea Imperiului Otoman, de la maghiari, precum şi de la germanii care trăiesc în Transilvania. Cultura modernă română a apărut şi s-a dezvoltat în aproximativ ultimii 250 ani sub o puternică influenţă din partea culturilor din vestul Europei, în special cea franceză şi cea germană. În plus, sub influenţa tradiţiei bizantine şi slavone, românii sunt, de asemenea, singurul popor creştin ortodox dintre popoarele latine.